Mesaj de la Alex Ștefănescu


Alex-Stefanescu-despre-lite

 

Alex Ștefănescu: „Literatura a fost creată însă numai și numai ca o sursă de plăcere. Nu are altă rațiune (semănând din acest punct de vedere cu muzica, pictura, dansul, teatrul, filmul artistic, jocul de șah, bătaia cu bulgări de zăpada etc.) Este absurd ca utilizarea ei să fie considerată obligatorie. Este grotesc ca un tânăr să învețe literatură de frică (de frica unui profesor sever sau a unor examene de care depinde viitorul lui).

O carte de 120 de pagini pe care o recomand nu doar elevilor, părinților și profesorilor de literatură română, ci mai ales autorilor de manuale… pentru că tot vorbim de multe ori despre reforma în educație…

Citește mai mult pe blogul meu de pe siteul revistei de cultura contemporana TIMPUL: Mesaj de la Alex Ștefănescu: redescoperiți literatura

Advertisements

Gânduri despre educație


Ce performanță se poate face cu un sistem de educație parazitat politic? Mă refer la performanța sistemului nu la rezultate individuale. Rezultatele individuale, o să o mai spun o dată, deși s-ar putea să supăr pe cineva…  sunt excepții.

La începutul anilor 2000, directoarea unei grădinițe îmi spunea cum a trebuit să se înscrie în partidul al cărui lider era primarul localității, pentru a reuși să primească fondurile necesare unor reparații curente. Altfel, toate cererile adresate primeau același răspuns standard: „Când vor fi fonduri disponibile, vom aloca și pentru unitatea dumneavoatră… etc, etc”. Cunoașteți genul acesta de răspunsuri? Oricine a făcut sesizări către edili a primit măcar o dată un astfel de refuz.

Cititi mai mult pe blogul meu de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL.

Spare Parts (2015) – echipa si increderea valoreaza mai mult decat bugetul unui proiect


Spare Parts (2015) – un film care nu va lua vreun premiu Oscar pentru ca, dupa cum am mai spus-o pe acest blog, este despre educatie. Un film dupa o intampare reala, care are un mesaj clar: munca in echipa si increderea valoreaza mai mult decat bugetul unui proiect. Iar echipa o echipa buna nu inseamna olimpici, neaparat, ci oameni potriviti la locul potrivit.

Spare Parts

Patru tineri hispanici, emigranti, de la un Liceu din California, se decid sa participe la un concurs de robotica. Nu sunt olimpici, nu sunt elevi de nota 10, ba chiar unii sunt din categoria “elevilor problema” dar fiecare cu abilitatile sale reuseste sa ocupe in echipa locul potrivit. Culmea, sunt coordonati de un profesor suplinitor (George Lopez), care era decis sa nu stea mai mult de un semestru.

Cu aproape 800 de dolari si multa imaginatie reusesc sa creeze un robot care sa faca fata problelor din concurs. Ba mai mult, se inscriu la sectiunea destinata echipelor universitare. Singura echipa de liceeni care infrunta echipe ale universitatilor, in conditiile in care ceilalti alocasera intre 10.000 si 18.000 de dolari pentru proiectele lor.

Vor reusi sau nu sa castige? Raspunsul il aflati doar la finalul filmului.

Cele mai cunoscute nume din film sunt: Jamie Lee Curtis si Marisa Tomei. Regizorul este Sean McNamara.

Nota IMDB pentru Spare Parts (2015): 7,2

Dead Poets Society (1989) – Nu conteaza ce iti spun ceilalti, cuvintele si ideile pot schimba lumea


Dead Poets Society (1989) – un film care m-a facut sa ma intreb dupa 40 de minute de vizionare: “Bun,… si care-i intriga? De ce continui sa ma uit? Ce vor pana la urma baietii astia? ”

Singurul raspuns pe care l-am gasit a fost: “Priveste in continuare.”

Si am vizionat filmul pana la sfarsit.

Dead Poets Society

Actiunea se petrece intr-un scoala britanica pentru baieti, o scoala pentru elite, la sfarsitul anilor ’50. Evident, regulile interne trebuiesc respectate ci sfintenie, iar atmosfera aproape monahala este cadrul in care baietii isi desavarsesc educatia. Si totusi, in aceasta lume rigida, isi face aparitia profesorul John Keating, jucat in stilu-i caracteristic de Robin Williams. El insusi era un absolvent al scolii respective, unul dintre elevii considerati “un pic altfel”. Drept dovada ca nu este un adept al regulilor de predare in liceu, profesorul Keating recurge la strategii care incearca sa-i scoata pe baieti din uniformizarea educationala. Ii invata sa fie ei insisi, oricand, oriunde, sa aiba curajul sa “paseasca” asa cum simt. Sa aiba propriul ritm, sa nu caute ritmul altora.

Scena plimbarii prin curte si a lectiei predate cu aceasta ocazie este elocventa si merita vazuta inclusiv reactia conducerii liceului. In mare, nu difera cu nimic de ceea ce vedem ca se intampla si astazi … stiti la ce ma refer.

Elevii prind curaj, dar libertatile pe care si le iau sunt platite, iar unul dintre cei care plateste este chiar profesorul Keating. Pentru aceasta “sistemul” are nevoie de o victima si o inscenare.

In cele din urma Keating este dat afara de la liceu. In ultima scena a filmului, in semn de respect baietii isi saluta profesorul exilat printr-un nou gest de nesupunere fata de normele rigide ale “sistemului”.

Nu conteaza ce iti spun ceilalti, cuvintele si ideile pot schimba lumea

Scenariul este un “elogiu” si un “remember” la adresa profesorului Samuel F. “Sam” Pickering , unul dintre dascalii scenaristului Tom Schulman.

Filmul a primit 4 nominalizari la Oscar in 1990 si un premiu pentru Cel mai bun scenariu original; 4 nominalizari la Globul de Aur 1990; doua nominalizari la BAFTA si un premiu pentru BAFTA pentru cea mai bună muzică originală de film.

Nota IMDB: 8,0

 

Beyond the Blackboard (2011) – Poti sa daruiesti foarte mult chiar si atunci cand practic nu ai nimic. Conteaza doar cat de mult iti pasa…


Beyond the Blackboard (2011) – un film care te lasa fara cuvinte, inspirat dupa o poveste reala…. povestea lui Stacey Bess care la 24 de ani primeste primul sau post in invatamant la o scoala fara nume, practic un hangar in care se adunau copiii strazii. Fara, banci, fara carti, fara manuale, fara materiale didactice, intr-un spatiu insalubru, Stacey Bess era “condamnata” sa predea unor copii intre 5 si 12 – 13 ani.

Beyond the blackboard

Dupa socul primei zile, se intoarce a doua zi doar pentru a nu crede copiii ca renunta usor. Si nu va renunta… Gaseste puterea de a se lupta cu sistemul si cu mediul. Incet, incet, reuseste sa convinga si alte persoane sa i se alature si sa o sustina.

Dupa aproape un an, nu doar viata oamenilor din adapostul pentru homeless se schimba ci si destinele multora dintre ei.

E greu de povestit acest film. E ca si cum ai incerca sa povestesti Simfonia a V-a de Beethoven.

Aceasta poveste de viata arata ca poti sa daruiesti foarte mult chiar si atunci cand practic nu ai nimic. Conteaza doar cat de mult iti pasa.

In prezent, Stacey Bess continua sa promoveze  educatia si serviciile comunitare.

Iata ce spune in finalul filmului:

Speranța mea este ca acest film să-i inspire și pe alții să se implice.

Familia mea a învățat că, chiar și lucrurile simple pot fi foarte semnificative pentru un copil în nevoie. Gătind, stând în jurul mesei, râzând și jucând împreună. Momente obișnuite, pe care copiii noștri le iau ca de la sine, pot avea un impact extraordinar.

Un copil mi-a spus ani mai târziu, “Ai venit în fiecare noapte, ne-ai adăpostit și te-ai rugat.” Pentru ea, a fost uimitor.

Și tu, de asemenea, poți face o diferență în viețile acestor copii. Nu ai nevoie de abilități neobișnuite. Nu ai nevoie de o pregătire specială.

Trebuie doar să îți pese.

Regia: Jeff Bleckner

In rolul principal: Emily VanCamp

Nota IMDB: 7,7