Ceai sau cafea?


”Ceai sau cafea?”, o întrebă necunoscuta când ajunse în dreptul ei.  Ea își ridică ochii și nu știa ce să spună. Privirea i se pierdea prin mulțime. A întins mâna și … Undeva în interior simțea că se lăsa o liniște adâncă.


”Ceai sau cafea?”, îl întreba de cum ajungea în pragul ușii. Era întrebarea cu care îl întâmpina întotdeauna, de vreo 30 de ani. De obicei El bea ceai. Cafea prefera doar în zilele în care se simțea stresat.

”Ceai sau cafea?” , l-a întrebat atunci când a intrat prima dată în casa Ei, chiar înainte de a afla cum îl cheamă.

Citește tot textul Ceai sau cafea? Ultimul secret pe blogul meu de pe site-ul revistei de cultură contemporană TIMPUL.

Advertisements

Dragostea și ura


Prima seară de toamnă. Am ieșit să mă plimb. 9.30 . Când ajung în Sărărie (una dintre cele mai vechi și lungi străzi din Iași) doi tineri se certau. Cred că aveau cam 17 ani. El în picioare. Ea stătea pe o porțiune de beton a unui gard. El acuza. Ea se justifica.

După jumătate de oră, la întoarcere, cei doi erau tot acolo. Ea în picioare. El așezat pe bucata de beton. Ea acuza. El se justifica.

E clar că dacă au stat jumătate de oră să se certe, au totuși ceva să-și spună. Până la urmă nu-i ținea nimeni legați acolo.

Copiii aceștia au pierdut jumătate de oră din viață căutând ”numitorul comun”. Doar că îl căutau acolo unde nu trebuie.

Suntem atât de diferiți unii de alții. Doar dragostea și ura ne fac egali.

Cititi mai mult pe blogul meu de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL

Ganduri in noapte


Cred că era prin 2010 când un coleg de presă se întreba într-un editorial dacă suntem cumva nebuni, referindu-se la toata această scară de valori inversată care pare că a devenit un nou model de viață.

Îi răspundeam atunci, la o săptămână distanță, cu un text în care încercam să argumentez că nu suntem nebuni ci… mai grav, trăim într-o perpetuă minciună. Și puneam pe hârtie o serie de gânduri la miez de noapte. Erau reflexe ale unor lecturi de la vremea respectivă.

Cititi mai mult pe blogul meu de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL

Doamna profesoara de istorie Olga Diaconu, in 1989


Un fragment dintr-o filmare din 1989… Doamna profesoara Diaconu Olga la ultima ora de istorie tinuta la clasa a XII-a A  (diriginte prof. Suditu Ileana) de la Liceul Mihai Eminescu din Iasi.

Doamna Diaconu a  fost si profesoara noastra, a celor care am terminat cu un an inainte, in 1988, la clasa de mate-fizica (diriginte prof. Amalinei Valerian).

dna profesoara de istorie Diaconu Olga, Liceul Mihai Eminescu din Iasi , 1986
O imagine cu dna profesoara Diaconu Olga, din 1986, cand terminam clasa a X-a si ne pregateam pentru examenul de treapta a II-a

A fost profesoara noastra inca din clasa a V-a. Cel mai bine imi amintesc orele de istorie antica, mai ales cele despre Grecia Antica, dublate de lectura Legendelor Olimpului. Daca va amintiti, erau cele doua volume intr-o editia prescurtata de Al. Mitru. Un volum era despre Zei si celalalt despre Eroi.

Am revazut-o pe doamna profesoara Diaconu Olga in 2008, cand am sarbatorit 20 de ani de la terminarea liceului. O mai intalnesc din cand in cand pe strada.

Cred ca e un sentiment special sa te salute cineva pe strada si apoi sa-ti spuna ca i-ai fost profesor acum 20 – 30 de ani… Incerci sa-ti aduci aminte de copilul pe care l-ai avut in fata, privind la adultul care te-a salutat. Sunt convins ca de multe ori e greu sa mai faci usor o asociere vizuala. Poate doar numele sa-ti revina in memorie… dar sunt convins ca simplul fapt ca cineva isi aminteste ca i-ai fost dascal cu zeci de ani in urma, te face sa traiesti un sentiment al implinirii…

Cititi si:

Prof. Amălinei Valerian, dirigul nostru, ținând o ora în 1989 – video

Domnului profesor Inocentiu Macareanu: Merci professeur!!!

Prof. Amălinei Valerian, dirigul nostru, ținând o ora în 1989 – video


Prof. Amalinei Valerian, dirigul nostru, promotia 1988, Liceul Mihai Eminescu din IasiOricât de mult ai vrea să vorbești despre un profesor drag, niciodată nu-ți vor ajunge cuvintele pentru a spune totul.

Mi-am reamintit de dirigul nostru nu doar pentru că a fost sfârșitul anului școlar, ci și pentru că am găsit prin arhiva digitală o copie după o înregistrare video din 1989, realizată la un an după ce noi terminasem. (Suntem promoția 1988, mate-fizică, a Liceului Mihai Eminescu din Iași)

Câteva momente, din ultima oră la clasa de mate-fizică. Mulțumesc și pe această cale colegilor din promoția care a urmat după noi pentru că au reușit să-l înregistreze. Profit de ocazie și vă propun să vizionați un montaj pe care l-am realizat ca un amator care se joacă pur și simplu, nostalgic, cu niște amintiri care au prins viață.

Cititi mai mult pe blogul meu de pe site-ul revistei TIMPUL:

Un dascăl greu de uitat: prof. Amalinei Valerian, dirigul nostru…