Printre jurnale și memorii

Posted: January 4, 2017 in carte
Tags:

Ceea ce nu mi-a plăcut în școală au fost comentariile la operele literare pe care profesoara de română ne punea să le scriem după notițele pe care le dicta la ore. Indiferent de părerea pe care o aveam după ce citeam ceva, pentru teze trebuia să ne însușim părerea domniei sale. Cu acest traumatism am ieșit din școală și de aceea atunci când trebuie să spun ceva despre o carte încerc să mă rezum la câteva fraze care mai degrabă să-i stârnească apetitul cititorului.

Părerile de mai jos nu sunt destinate cititorilor de cursă lungă, deoarece sunt convins ca mulți dintre ei deja au lecturat lista mea, ci acelor cititori care se apropie cu neîncredere de jurnale și memorii.

Cititi despre volumele propuse pe blogul meu de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL.

Ce texte v-au placut? Sondaj

Posted: December 28, 2016 in Gand de iarna
Tags: ,

E momentul să vă mulțumesc dumneavoastră, cititorilor mei, pentru răbdare, pentru interesul arătat, pentru că sunteți martori ai gândurilor mele. După cum spuneam cu ceva timp în urmă, sunt un depozitar de cuvinte și emoții, iar dumneavoastră, cititorii, apăsați pe butoanele potrivite și mă ajutați să scot la lumină ceea ce zidesc pe acest blog.

E vremea bilanțului, după cum spuneam, și am rugămintea de a răspunde la sondajul de mai jos. Am ales câteva texte care mi s-au părut mai reprezentative. Puteți vota pentru mai multe variante. Puteți vota o dată pe zi. Votul începe automat astăzi, 26 decembrie 2016, la ora 12,30, și se încheie automat pe 15 ianuarie 2017, la ora 23,30. Dacă aveți alte opțiuni, puteți completa sondajul bifând ”Other” și scriind titlul care v-a plăcut.

Participati la sondajul de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL.

Ganduri si zile de decembrie

Posted: December 20, 2016 in De suflet
Tags:

premiu-gradinita-234

Tot făcând ordine printre hârtii, am dat peste o carte primită drept premiu când aveam 5 ani. Era în 1975. Toamna. Fusese o expoziție de pictură la nivel național. Nu mai știu ce desenasem. Eram copil la Grădinița nr 8 din Iași .
Da… la 5 ani voiam să mă fac pictor deoarece auzisem eu că Leonardo da Vinci fusese un mare pictor.
Mai târziu, vorba cântecului, ”Am crescut flăcăiandru. M-am îndrăgostit nebunește de-o fata” și am vrut să mă fac poet. Aveam doar 16 ani. Nu a mers cu poezia. Cuvintele mă priveau speriate.
La 18 ani am vrut să mă fac actor. Poate aș fi reușit…  :))
Între timp învățam pe brânci mate și fizică pentru Politehnică. Ingineria era o opțiune ca să par om serios. Așa era moda atunci. Cred că am ratat să fiu un om serios.
La 20 de ani m-a sedus presa. Și am rămas cu ea până în ziua în care am simțit că m-a abandonat.
Acuma sunt doar un exilat pe ”tărâmul cuvintelor”.

Cititi mai mult pe blogul meu de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL.

Un spectacol fără cortină

Posted: December 6, 2016 in Diverse
Tags:

Am fost la manifestările din Piața Unirii. Mi s-a părut că erau mai puțini oameni decât anul trecut. Mulți copii aduși de părinți. Călare pe umerii taților priveau entuziasmați la parada militară. Anul acesta s-a defilat de pe Cuza Vodă spre Arcu. S-a văzut mai bine.

Sărbătorim 1 Decembrie de parcă am pleca la război.

Lume, lume, dar nu știu dacă erau 3000 de oameni. Iar Iașul se laudă că are peste 300.000 de locuitori. Adică doar 1 la sută dintre ieșeni au fost acolo.  Vorba aia: ”Mândri că suntem români!”

Cum zicea un sociolog, în urmă cu mai mulți ani, la un post tv: ”Da, sunt mândru că sunt român. Și la ce-mi folosește?”. Păcat că nu mai găsesc înregistrarea pe youtube.

La corturile unde erau oalele cu fasole, păzite strașnic de gardieni, coada groasă se formase cu cel puțin o oră înainte. Pentru unii, 1 Decembrie se vede în caserola cu fasole la cazan.

Ciolanul se împarte pe 11 decembrie, la urna de vot (anul acesta).

Cititi mai mult pe blogul meu de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL.


Ce performanță se poate face cu un sistem de educație parazitat politic? Mă refer la performanța sistemului nu la rezultate individuale. Rezultatele individuale, o să o mai spun o dată, deși s-ar putea să supăr pe cineva…  sunt excepții.

La începutul anilor 2000, directoarea unei grădinițe îmi spunea cum a trebuit să se înscrie în partidul al cărui lider era primarul localității, pentru a reuși să primească fondurile necesare unor reparații curente. Altfel, toate cererile adresate primeau același răspuns standard: „Când vor fi fonduri disponibile, vom aloca și pentru unitatea dumneavoatră… etc, etc”. Cunoașteți genul acesta de răspunsuri? Oricine a făcut sesizări către edili a primit măcar o dată un astfel de refuz.

Cititi mai mult pe blogul meu de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL.