De la cuvinte la imagini… și invers


Am să vă spun (din nou) că am văzut un film. Words and pictures (2013), în regia lui Fred Schepisi, având în rolurile principale pe Clive Owen și Juliette Binoche.

Words and pictures (2013) este un film construit pe două planuri. Planul aparent și brut al comunicării versus planul subtil al exprimării. Comunicarea e doar o coajă. Exprimarea arată miezul din noi.

Vă rog să citiți doar discursul final al lui Jack Marcus.

Dacă şi scriitorii sunt consideraţi artişti, atunci ca şi coleg artist, eu nu fac parte din aceeaşi ligă ca D-ra Delsanto, pentru că Delsanto în arta ei ne duce de aici altundeva.

Ea ia ceva la ce ne uităm în fiecare zi, şi elevează acel lucru, scoţându-l din obişnuit. Ca atunci când John Updike s-a uitat la nişte păsări stând la întâmplare pe o sârmă şi le-a spus „semne de punctuaţie pentru o propoziţie invizibilă.” Sau Jeanette Winterson descrie „a te împiedica de blocuri de raze de soare de mărimea oraşelor.” Şi Joyce Cary vorbeşte de o dimineaţă rece cu „ger pe iarbă ca o luminăcondensată de lună.” Şi James Agee spune despre bărbaţi ce-şi scot seara gulerele scrobite şi despre „gâturile lor golaşe părând înalte şi sfioase.”

Fiecare artist îşi însuşeşte lumea, şi făcând asta, o înalţă. Şi prin asta, ne înalţă pe noi, ne dă o privire mai largă.

„Arta este cel mai intensiv mod de individualism „pe care l-a cunoscut lumea.” – Oscar Wilde.

Proust spunea că doar prin artă putem ieşi în afara noastră şi cunoaşte o altă perspectivă asupra universului. Şi Agee şi Updike şi Winterson şi Delsanto ne dau această perspectivă pentru că se oferă pe ei înşişi prin cuvinte, prin imagini. Şi nu putem spune decât că… ceea ce simţim este indescriptibil. Şi valoarea unor astfel de artişti, artişti ca D-ra Delsanto, este că prin darurile lor, agoniile lor, energiile şi viziunea lor, ne fac să ne simţim ceea ce putem fi mai mult. Ne fac să vrem să fim ceea ce putem fi mai mult.

Şi îi mulţumesc pentru asta.

Şi vă mulţumesc Dvs. tuturor pentru că ne-aţi oferit oportunitatea de a onora artiştii şi artele, nu printr-o bătălie, ci printr-o… întrunire, o împreunare de cuvinte şi imagini.

 

Citiți mai mult pe blogul meu de pe site-ul revistei de cultură contemporană TIMPUL.

Advertisements

Filme cu sau fără Oscar (2016)


Câteva păreri despre filme din 2016 pe care am reușit să le văd. Unele au fost de Oscar. Nu trebuie să credeți tot ce spun. E mai bine să vedeți filmele.

Lista o găsiți mai jos, părerile le puteți citi pe blogul meu de pe site-ul revistei de cultura contemporana TIMPUL:  Filme, 2016, cu sau fără Oscar

Nocturnal Animals

Regia: Tom Ford
Cu: Jake Gyllenhaal, Amy Adams, Michael Shannon

American Pastoral

Regia: Ewan Mcgregor

Cu: Jennifer Connelly, Ewan Mcgregor, Dakota Fanning

Manchester by the Sea

Regia: Kenneth Lonergan
Cu: Lucas Hedges, Kyle Chandler, Casey Affleck, Michelle Williams

I, Daniel Blake

Regia: Ken Loach
Cu: Sharon Percy, Hayley Squires, Dave Johns

Passengers

Regia: Morten Tyldum
Cu: Jennifer Lawrence, Chris Pratt

Allied

Regia: .Robert Zemeckis
Cu: Marion Cotillard, Brad Pitt.

Hacksaw Ridge

Regia: Mel Gibson
Cu: Vince Vaughn, Teresa Palmer, Sam Worthington, Andrew Garfield.

Snowden

Regia: Oliver Stone
Cu: Nicolas Cage, Melissa Leo, Joseph Gordon-Levitt.

Free State Of Jones

Regia: Gary Ross
Cu: Matthew McConaughey

The Edge of Seventeen
Regia: Kelly Fremon Craig
Cu: Haley Lu Richardson, Hailee Steinfeld, Blake Jenner

The Girl with All the Gifts

Regia: Colm McCarthy
Cu: Glenn Close, Gemma Arterton, Dominique Tipper, Anamaria Marinca.

The Girl on the Train

Regia: Tate Taylor
Cu: Rebecca Ferguson, Luke Evans.

The Light Between Oceans
Regia: Derek Cianfrance
Cu: Rachel Weisz, Michael Fassbender, Alicia Vikander

 

A Walk in the Woods, un film care se termina pentru ca se grabeau actorii acasa


a-walk-in-the-woods

 

A Walk in the Woods, un film care mi-a creat senzatia ca are un final facut in graba. Parca s-ar fi terminat fondurile alocate si se grabeau sa faca o incheiere. Un film in care Robert Redford (79 de ani) apare doar pentru ca da bine pe generic. Este o cronica de drumetie dupa nuvela lui Bill Bryson.

Regizorul Ken Kwapis o fi avut vreun motiv sa se grabeasca, dar e cert ca nu ne-a spus si noua.

Imi place ce scrie pe cinemagia: “Nick Nolte joacă, de asemenea în film, sub regia lui Larry Charles.”  :))) Eu zic ca Nick Nolte (75 de ani) e singurul care joaca. Fara aportul lui Nolte filmul era ingrozitor de plictisitor. Redford pare plictisit si nu face vreun efort pentru a transmite ceva. Pare ca joaca dintr-o obligatie. In schimb Nick Nolte e singurul care mai salveaza, prin umor, cateva scene.

Filmul merita vazut macar pentru Nick Nolte.

Furious 7 (2015) – un SF slab dupa o poveste care a stat la baza multor filme


Furious 7 (2015) – un film de James Wan, cu o nota pe IMDB de 7,5. 

L-am vazut recent mai mult din curiozitate deoarece s-a vorbit mult despre el din cauza decesului lui Paul Walker

Din punctul meu de vedere e un film slab. Povestea o veti regasi in multe alte filme de gen cu James Bond sau alti agenti secreti. E un SF care vrea sa fie credibil… dar cred ca reuseste sa impresioneze doar pe impatimitii de jocuri pe calculator.

Pentru cei care au acuzat filmul American Sniper ca e plin de clisee, i-as intreba ce parere au despre acest Fast&Furious 7? Acesta nu este plin de clisee, ci e tras la copiator si colorat pe ici pe colo cu alte culori.

Singura parte care impresioneaza sunt scenele de final… dar pentru asta trebuie sa stii ca Paul Walker fusese victima unui accident de masina, pe 30 noiembrie 2013, inainte de terminarea filmarilor.

Furious 7

Nu va povestesc nimic din film. Cei care sunt curiosi ar fi bine sa-l vizioneze.

The Equalizer (2014) – Uneori, ca sa ajungem la locul potrivit, facem alegeri gresite


The Equalizer (2014) – un film de actiune cu Danzel Washington, in regia lui Antoine Fuqua. Am vazut si filme de gen mai bune dar si mai slabe.

The Equalizer

Povestea, daca e sa facem un rezumat, ati mai auzit-o: Robert McCall, un fost agent al fortelor speciale, retras incearca sa duca o viata linistita, uitat de lumea conspiratiilor. Lucreaza intr-un magazin de materiale de constructii, iar seara, merge la un bar si in timp ce serveste un ceai citeste. Aici o intalneste pe Teri (Chloë Grace Moretz), o prostituata exploatata de mafia ruseasca.

Robert McCall incearca sa se tine departe de provocari, sa uite cine a fost, pana in ziua in care Teri este batuta cu bestialitate de cei care o exploatau. Din acest motiv decide intre in rolul de justitiar. Acel justitiar al strazii, anonim, care se lupta de unul singur cu fortele raului.

Scenariul are replici bune dintre care am remarcat una:

„Uneori, ca sa ajungem la locul potrivit, facem alegeri gresite”

Pentru el, in orice ar face, important este timpul … numarat in secunde. In avantajul sau sunt si cateva proprietati paranormale pe care le stapaneste cu usurinta. Evident, eroul este singur, dar are de partea sa armele necesare.

Nu este un film de actiune gen Terminator (1,2,3…) si nici Hard to die (1,2,3,4… :))) ) . Eroul nu vrea sa fie erou si nici nu vrea sa salveze pamantul.. 🙂

 

 

Se spune ca ar fi in pregatire o continuare: The Equalizer II pentru 2017.