Gânduri despre educație


Ce performanță se poate face cu un sistem de educație parazitat politic? Mă refer la performanța sistemului nu la rezultate individuale. Rezultatele individuale, o să o mai spun o dată, deși s-ar putea să supăr pe cineva…  sunt excepții.

La începutul anilor 2000, directoarea unei grădinițe îmi spunea cum a trebuit să se înscrie în partidul al cărui lider era primarul localității, pentru a reuși să primească fondurile necesare unor reparații curente. Altfel, toate cererile adresate primeau același răspuns standard: „Când vor fi fonduri disponibile, vom aloca și pentru unitatea dumneavoatră… etc, etc”. Cunoașteți genul acesta de răspunsuri? Oricine a făcut sesizări către edili a primit măcar o dată un astfel de refuz.

Cititi mai mult pe blogul meu de pe site-ul Revistei de cultura contemporana TIMPUL.

Advertisements

Povesti adevarate cu ingeri… de pe strada


Un fel de povesti cu ingeri.

Dacă am ști să fim mai atenți ar trebui să observăm că nu întotdeauna un Înger are aripi… Ba aș spune, din experiență proprie, că de cele mai multe ori îngerii au ochelari, adidași, blugi, merg pe bicicletă, poate conduc o mașină hârbuită, le place cafeaua, chiar și o bere, cântă, dansează, râd, ba chiar mai și plâng, dar apar în viața noastră exact atunci când avem nevoie.

Suntem obișnuiți să ni se vorbescă despre îngeri, să îi vedem pictați pe pânze sau pe ziduri, dar nu ne învață nimeni să-i vedem în viață de zi cu zi.

Am să vă povestesc câteva întâmplări reale. Unele sunt trăite de mine, altele le-am găsit povestite de oameni despre care nu am nici un motiv să cred că au mințit.

Cititi povestile adevarate pe blogul meu de pe site-ul Revistei TIMPUL.

Nu trageti in … Colectiv


Cine n-a ascultat în viața lui una din formațiile Beatles, Pink Floyd, Deep Purple, Def Leppard, AC/DC, Iron Maiden, Mettalica, Gun’s and Roses, Aerosmith, Kansas, Uriah Heep, Dîre Straits, Rolling Stones, Queen, Iris, Holograf, Compact, Scorpions, Europe, … să ridice primul piatra și să arunce în … Colectiv.

Sfânta Evangelie după Matei, în capitolul VII: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați! Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura!»

Cititi textul pe blogul meu de pe site-ul revistei TIMPUL.

O zi pe drumuri de munte….


Plecăm cu o întârziere de o oră, dar sunt fericit ca e înnorat. Înseamnă că am scăpat de caniculă. Copiii stau pe bancheta din spate, privesc la desene animate pe o tabletă și se hârjonesc. Eu privesc la desenele animate de pe șosea. Nu vă mirați. Unii conduc de parcă ar fi în desene animate. Le trimit gândurile mele bune lor, neamurilor lor și mai ales instructorilor care i-au învățat să conducă. Nu pot să strig pentru că mă aud copiii care înregistrează imediat când aud ceva care are rimă.

Îmi înghit cuvintele așa cum alții înghit mici cu muștar… sau niște frigărui. Mă gândesc la frigărui. La Câmpulung Moldovenesc, seara, mă așteaptă prietenul meu Daniel Panțiru. E bucovinean prin adopție, deși pare că s-a născut acolo. De fapt e comărnean de-al nostru. E unul dintre puținii oameni despre care pot spune fără nici o ezitare că nu a uitat de unde a plecat. Ne-am cunoscut în toamna lui 1982 când eram în clasa a VII-a la Liceul Mihai Eminescu din Iași. Am fost colegi doi ani. Apoi el a plecat la Câmpulung, la liceul Silvic. Eu credeam că voia să ajungă pădurar. După liceu și facultate a devenit om de afaceri și prof de informatică. Asta știu eu, că pe el nu l-am întrebat prea multe. Ce noroc că n-a vrut se facă ziarist!… Nu râdeți. E cea mai serioasă afirmație pe care o fac în acest text. După 1984 ne-am revăzut abia 2008.  Cât să fie? Vreo 24 – 25 de ani. Ne-am despărțit când ne mijeau mustățile și ne-am revăzut când am sărbătorit 20 de ani de la terminarea liceului. Pentru că Daniel a rămas colegul nostru chiar dacă anii de liceu i-am petrecut separat. Dar despre aceasta voi reveni… că drumu-i lung.

Pe drumuri de munte

Cititi tot textul pe blogul meu de pe platforma Revistei de cultura contemporana TIMPULPe drumuri de munte… note și notițe (I)

“Rugatorul Iasilor”, parintele Hrisostom Danila de la Bucium a “plecat”…


Iata ca se implineste o saptamana de cand parintele Hrisostom Danila de la Manastirea Bucium, cunoscut la “Rugatorul Iasilor” se odihneste pentru vecie langa zidurile lacasului de rugaciune unde a slujit atatia ani.

Sursa foto: Ziarul Lumina

Hrisostom Danila de la Manastirea Bucium

Nu sunt putini cei care au auzit de el, dar cu siguranta ca nu sunt multi cei care stiu ca era absolvent a trei facultati: Filosofie (Bucuresti), Matematica-Fizica (Bucuresti) respectiv Electrotehnica la Politehinca ieseana. O prezentare pe scurt a vietii sale a fost facuta de Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

Dupa cum scria Bogdan Lupescu intr-un reportaj publicat in Formula As (5 – 12 aprilie 2012) :  “Ziua aceea de 6 septembrie 1984 a fost pentru noul frate Hrisostom o autentica reinviere.Raiul…”, murmura. Alti 25 de ani nu a mai iesit din manastirea asta de la Bucium nici o clipa. S-a asezat intr-o strana a bisericii, penultima dintr-un sir de opt, la intrare. Si acolo a stat.”

Asadar, pe 6 septembrie 1984 a intrat in  Manastire si pe 10 septembrie 2014 a plecat din aceasta lume. 30 de ani mai tarziu.

Mormant Hrisostom Danila de la Bucium