Fragment video din 1984 – elevi ai Liceului Mihai Eminescu din Iasi, la Teiul lui Eminescu


Doua colege dragi, Liana Vrăjitoru și Diana Dumitraș, pot fi descoperite într-un fragment al unui fim documentar realizat de regizorul Cornel Diaconu (13.09.1949 – m. 23.12.2014), realizat in 1984, intitulat ”Am 20 de ani”. Filmul avea ca subiect elevii talentați din școlile românești.

Liana Vrajitoru in 1984

 

Diana Dumitras in 1984

În fragmentul postat de regizor pe youtube în primele doua minute o puteți vedea pe pianista ieșeană Raluca Știrbăț, în prezent stabilită la Viena. Apoi, de la minutul 2,14 sunt filmați colegi de la Liceul nr 2 de Filologie-Istorie ”Mihai Eminescu” din Iași, liceul nostru, în fața Teiului lui Eminescu pe data de 15 ianuarie. Poezia pe care o puteti audia este compusă și recitată de Liana Vrăjitoru.


Sunt convins că veți recunoaște și alți colegi de la liceul nostru, in grupul care se afla la Teiul lui Eminescu din Grădina Copou.

Un fragment-document extrem de important pentru noi, cei care am fost elevi în acei ani. De asemenea, la un moment dat sunt filmări realizate la Liceul de Artă Octav Băncilă.

Pe cine mai recunoașteți în fragmentul video?

 

PS: Regizorul Cornel Diaconu a fost în anii 70 operator de imagine, după care în anii 80 a debutat în producția de filme documentare. Intre 1982 și 1983 a realizat filmul ”Cenaclul Flacăra – Te salut generație în blugi”, interzis in perioada comunistă. De asemenea, acesta mai are in portofoliu diverse filme pe care le-a regizat sau produs.

Pe 23 decembrie 2014, Cornel Diaconu s-a stins din viață, răpus de o boală necruțătoare.

Advertisements

Iasi, Capitala Culturala Europeana in 2021 ?… Un “act de cultura” care starneste doar emotii negustoresti…


Iasi Capitala Culturala Europeana

Capitala Culturala Europeana in 2021 ?… Imi e din ce in ce mai clar ca factorii de decizie ai societatii romanesti au un talent nemasurat de a crea momente penibile la care vom fi martori datorita unei erori a vietii: ori noi ne-am nascut prea devreme, ori ei s-au nascut intr-o lume pe care n-o merita.

Vedeti clipul de mai jos… Englezii au ajuns la astfel de momente dupa mai bine de 100 de ani de “exercitiu”…

Mi se pare penibil ca ne consideram un candidat serios pentru o titulatura de Capitala Culturala Europeana…  E doar un motiv de a cheltui niste bani, un motiv pentru intelectualii croiti dupa diplome si premii date de organizatii locale, prietenesti, sa ne arate inca o data ca limita valorii multora abia ajunge la genunchiul broastelor de Bahlui.

Dupa ce vedem secventa de mai jos ar trebui sa ne piara apetitul de a ne considera candidati pentru titlul de Capitala Culturala Europeana… Si nu ma refer la ce se intampla pe scena, ci la spectatori…

NU actele de cultura ne lipsesc, ci intelegerea si trairea lor… Ori asa ceva nu se obtine cu bani, peste noapte, ci printr-o educatie de calitate transmisa timp de cateva generatiii …

Cred ca trebuie sa invatam mai intai sa fim europeni si abia dupa aceea sa pretindem ca putem da lectii de cultura. Pentru asta nu-i suficient sa avem doar bani… mai trebuie o cizelare a constiintelor, a gusturilor, a simtului estetic…

Un “act de cultura” care starneste doar emotii negustoresti este la fel de eficient ca ochelarii pentru un analfabet functional *.

Definitie: 

* Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial. (sursa: wikipedia)

PS: O sa spuneti ca nu se compara PROMS-ul britanic cu ceea ce vrem noi… Pardon… nimic din ceea ce se intampla in spatiul european nu se compara cu ce vrem noi: nici educatia, nici afacerile, nici viata sociala, nici politetea, nici politica… Ma rog… macar sa ne facem ca “facem ceva”… nu-i asa?

O echipa pentru care TIMPUL … conteaza.


Revista TIMPUL

Dupa un an in care a fost nu doar relansata ci regandita si pusa intr-o matca editoriala moderna, revista TIMPUL a primit, pe 16 martie 2015, si botezul online. Reiau aici mesajul pe care l-am postat pe una dintre paginile revistei, la sectiunea comentarii.

“Da, nu ma pot abtine sa spun ca revista TIMPUL in format tiparit si online este un spatiu cultural care creste de la o zi la alta. I-am admirat evolutia, ca un om care priveste din exterior, in acest an marcat de schimbari majore in ce priveste conceptul editorial si grafic.

Am privit-o cu un ochi obiectiv, al cititorului obisnuit, si cu ochiul critic al unui om implicat de vreo 25 de ani in ceea ce se numeste presa scrisa.

Felicit intreaga echipa implicata pentru ca a avut mult curaj pentru a construi si dezvolta acest proiect. Evit sa nominalizez pe cineva pentru a nu cadea in pacatul de a omite, fara sa vreau, pe altcineva.

Impreuna formeaza o echipa pentru care TIMPUL … conteaza.”

la lansarea revistei timpul online
Sursa foto: Revista TIMPUL

 

Manastirea Dobrovat, deocamdata este altceva… NU dati buzna… nu-i pentru turisti


Manastirea Dobrovat, judetul Iasi… ultima ctitorie a ui Stefan cel Mare, inceputa la 1503. De altfel, domnitorul moldovean nu a mai apucat sa o vada ridicata. Biserica a fost pictata in timpul lui Petru Rares.

manastirea-dobrovat_1468_st

Este situata la 25 de km de Iasi, in zona codrilor seculari ai Dobrovatului.

Am cunoscut aceste locuri in 1981. Eram elev in clasa a V-a si activam in timpul liber la cercul de Muzeografie si Arheologie din cadrul Casei Pionierilor din Iasi (actualmente Clubul Elevilor) sub indrumarea domnului profesor Marcel Tanasachi. Am stat acolo, in septembrie 1981, timp de doua saptamani intr-o expeditie arheologica. Poate ca e mult spus, dar pentru niste copii de 11-12 ani era ceva extraordinar. Imi amintesc ca pe ogorul din vecinatate am gasit o gramada de cioburi de ceramica … feudala. Intr-o zi, in malul surpat al unui deal am gasit un vas din cultura Cucuteni. De fapt, era cam jumatate din el… Impreuna cu profesorul Tanasachi l-am recuperat si carat la Iasi. Au fost doua saptamani extraordinare in care am dormit la cort, am facut mancare la plita, am mancat din gamele soldatesti.

Citeste si: Sase mii de kilometri prin istorie cu profesorul Marcel Tanasachi

Pe vremea aceea biserica era inchisa. Manastirea nu exista decat ca amintire.

Am ajuns din nou acolo dupa mai bine de 30 de ani. Acuma e altceva.

Manastirea Dobrovat este un loc incarcat de credinta. Este, cred, printre foarte putinele locuri din judetul Iasi unde Dumnezeu chiar exista. Nu dati buzna acolo. Nu-i un loc pentru turistii care lasa cativa lei la cutia milei, cumpara niste suveniruri si isi fac poze cu icoanele.

In multe alte locuri exista doar comertul cu numele lui Dumnezeu, exista doar comertul cu numele lui Isus, cu imagini aproximative despre Isus, exista doar propaganda turistica si o sete de bani…

Dobrovatul, deocamdata este altceva…