God on Trial (2008) – Poate fi Dumnezeu judecat?

God on Trial (2008) – un film in regia lui Andy DeEmmony despre cum poate fi judecat Dumnezeu intr-un tribunal ad-hoc. Este vorba despre o ecranizare a unei piese de teatru a scriitorului britanic Frank Cottrell Boyce (de asemenea scenarist pentru filmul The Railway man). In rolurile principale: Stellan Skarsgård,  Stephen Dillane, Dominic Cooper, Rupert Graves si Jack Shepherd.

Actiunea se petrece intr-o baraca de la Auschwitz. Un grup de evrei, dintre care o parte fusesera selectati pentru a fi trimisi la camera de gazare, incep sa discute in contradictoriu daca Dumnezeu a respectat sau nu contractul cu poporul ales. Cu ce au gresit de merita sa fie pedepsiti? Dar, oare, in istoria lumii, Dumnezeu a pedepsit pe adevaratii vinovati?

Se infiinteaza un complet de judecata si argumentele incep sa curga de o parte se de alta a celor doua tabere. Intrebarea pe care si-o pun toti este: “Daca Dumnezeu isi iubeste poporul ales, atunci de ce il lasa sa sufere “?

Scenariul este un joc al replicilor  si argumentelor bine puse in evidenta, mai ales pentru niste necunoscatori ai Torei si Bibliei.

Nu stiu care ar fi reactia unui rabin in fata acestui scenariu.

Nu este un film de actiune si nici o drama in adevaratul sens cinematografic… cred ca poate fi catalogat mai degraba ca un film psihologic. Il recomand celor care au rabdarea sa urmareasca o desfasurare de argumente logice asupra unei chestiuni, fara a se grabi sa traga o concluzie.

 

 

 

C’era una volta (1967) – o poveste istorica despre Imblanzirea Cenusaresei

Am vazut un film din 1967, cu Sophia Loren si Omar Sharif – C’era una volta… (More Than a Miracle), in regia lui Francesco Rosi.

Cu Sophia Loren, la 33 de ani, deja un nume consacrat pe ecranele cinematografiei, si Omar Sharif care venea dupa celebrul rol in Dr. Jivago, filmul, desi este mai degraba o poveste pentru copii, atrage prin “joaca” actorilor.

Este genul de legenda istorica in care un print isi cauta sotie. Are de ales intre 7 printese dar el o prefera pe Cenusareasa. Mai mult, e o combinatie intre “Cenusareasa” si “Imblanzirea Scorpiei” sau, altfel spus, “Imblanzirea Cenusaresei”.

La un moment dat, pe final, dupa un concurs care trebuia sa decida aleasa, Cenusareasa, suparata, statea pe malul marii. Si apare un calugar sfant care ii spune sa se intoarca in cetate pentru a a fost pacalita, iar cei care stiu asta vor spune adevarul. Ea ezita, dar calugarul insista… Si apare un moment cheie in care calugarul ii spune:

 

„Acum du-te sau ceilalti sfinti te prind” (in plan indepartat aparusera alte personaje care il strigau) „Care sfinti? ” intreaba Cenusareasa… „Cei pe care nu mai trebuie sa-i asculti. Ei iti vor povesti despre rastignire, cum toti trebuie sa suferim in viata asta, ca viata pe pamant este trecatoare.”…

Mi-a placut mesajul…

Suferinta nu te face neaparat mai bun si mai intelept. Asadar, credeti in visele voastre si urmati-le cu credinta…

Closer to the moon (2013) – Un film despre un jaf celebru, in care violenta trece in plan secund

S-a implinit deja un an de la premiera in Romania a filmului Closer to the moon (2013), regizat de Nae Caranfil. Asteptat de public cu foarte mare interes, filmul a suscitat reactii diverse.

Timp de aproape doua ore, regizorul transpune pe ecran povestea unui celebru jaf, din 1959, asupra masinii Bancii Nationale. Autorii, patru barbati si o femeie, persoane din inalta ierarhie de partid, sunt prinsi dupa o luna. Nimeni nu intelege de ce au facut-o. Sunt judecati repede si condamnati. Totusi, autoritatile comuniste decid in timpul anchetei sa realizeze si un film despre jaf, un film de propaganda care ar fi urmat sa fie prezentat oamenilor muncii. Pentru credibilitate cei cinci condamnati la moarte au fost pusi sa-si joace propriile roluri. Acesta este miezul peliculei.

O parte dintre cei care au vizionat filmul lui  Caranfil au fost dezamagiti de faptul ca nu au descoperit tensiunea obisnuita din peliculele americane cu gangsteri si politisti. Altii au considerat ca nu s-a respectat adevarul istoric, iar prezentarea cazului este facuta intr-o nota comica ce duce in derizoriu seriozitatea cazului.

Eu cred ca filmul vrea sa fie in primul rand o satira la adresa autoritatilor vremii: sefi de partid, securisti, politisti, judecatori, procurori, avocati. Ii lipseste dramatismul dar are o nota de relaxare care se simte chiar si in momentul in care condamnatii se afla in fata plutonului de executie. Este un film in care violenta trece in plan secund.

Tusele groase prin care sunt scoase in evidenta caracterele grotesti sunt atat de evidente incat e greu de crezut ca Nae Caranfil a dorit sa faca un alt fel de film. Cred ca doar asteptarile cinefililor au fost altele. Eu cred ca merita vazut, e un film de week-end despre care nu se poate spune ca dezleaga misterul celebrului jaf din 1959, dar nici nu vine cu o teorie noua a conspiratiei.

Distributia este inedita pentru un film regizat de un roman: Vera Farmiga (At Middleton, The Conjuring), Mark Strong (The Imitation Game, The Eagle), Harry Lloyd (The Theory of Everything), Tim Plester (Cuban Fury), Christian McKay (Me and Orson Welles) si altii.

Practic, filmul este o coproducţie internaţională România – Italia – Polonia – Franţa.

Recent, la Gala Premiilor Gopo, filmul şi-a adjudecat premiile pentru cel mai bun film, cea mai bună regie şi cel mai bun scenariu, cea mai bună imagine, cel mai bun montaj, cea mai bună muzică originală, cel mai bun sunet, cele mai bune costume, cel mai bun machiaj şi cea mai bună coafură.

Mai mult, “Closer to the Moon” a fost declarat drept cel mai bun film romanesc al anului 2014, iar Nae Caranfil a fost declarat cel mai bun regizor la gala Best Film Fest – Cele Mai Bune Filme ale anului 2014.

Nota IMDB: 7,9

Iata si un film documentar despre acest jaf:

The Imitation Game (2014) – Uneori oamenii de la care nimeni nu se asteapta fac lucruri neasteptate

“Uneori oamenii de la care nimeni nu se aşteaptă fac lucruri neaşteptate.”

E fraza care poate sintetiza filmul The Imitation Game (2014), in regia lui Morten Tyldum, avand 8 nominalizari la Oscar, 5 la Globul de Aur si 10 la Bafta.

Pelicula aduce in prim plan munca matematicianului Alan Turing pentru a realiza o masina care sa decripteze mesajele criptate de germani cu celebra Enigma, in timpul celui de al II-lea Razboi Mondial. Este vorba tot de un erou al celui de al II-lea Razboi Mondial, dar un altfel de erou… Regizorul da de inteles ca Turing ar fi fost unul dintre putinii oameni care au avut acces si au manipulat informatiile obtinute din tabara germana.

La Bletchley Park, centrul de criptanaliză al Regatului Unit, acesta a condus Hut 8, secțiunea responsabilă de criptanaliza mesajelor codificate ale Marinei Germane. Specialistii afirma ca realizarile sale au dus la scurtarea razboiului cu cel putin doi ani.

Alan Turing, jucat de Benedict Cumberbatch, este un tip de geniu si, evident, un inadaptat fara simtul umorului. Tenacitatea si inteligenta il duc pana acolo incat devine un vizionar si in acelasi timp parintele informaticii si al inteligentei artificiale teoretice, pe scurt este omul care a creat conceptul a ceea ce numim astazi computere.

Din nefericire, in 1952 aceasta minte de geniu a devenit “victima” legislatiei britanice care incrimina homosexualitatea. A acceptat un tratament cu estrogen pentru castrare chimica si s-a sinucis pe 7 iunie 1954.

In 2013, dupa o campanie declansata pe internet cu 4 ani inainte, Regina Elisabeta a II-a l-a gratiat postum, iar premierul Gordon Brown si-a cerut scuze public pentru modul in care a fost tratat de oficialitatile anilor ’50.

Filmul este un omagiu adus personalitatii lui Alan Turing. Nu se poate povesti. Trebuie vizionat. Benedict Cumberbatch intra bine in rol avand ca partenera pe Keira Knightley, care pare ca devine o abonata a filmelor pe teme biografice. Am vazut-o recent in pelicula A Dangerous Method (2011), despre CG Jung si Freud.

Nominalizari la Oscar: Cel mai bun film, Cel mai bun actor in rol principal, Cea mai buna coloana sonora, Cel mai bun regizor, Cea mai buna actrita in rol secundar, Cea mai buna scenografie, Cel mai bun montaj, Cel mai bun scenariu adaptat.

In cinematografele din Romania va avea premiera pe 30 ianuarie 2015.

Nota IMDB: 8,2

Dresden (2006) si cateva coincidente…

Un fel de coincidente…

 

Tocmai am terminat de vizionat filmul: Dresda (2006) – la sugestia unei bune prietene pasionate de istorie.
E vorba despre momentul bombardarii orasului intre 13 – 15 februarie 1945 de catre aviatia britanica si americana, cand centrul istoric a fost distrus in totalitate si se estimeaza ca au murit cel putin 25,000 de civili. Filmul prezinta si filmari autentice facute in timpul razboiului. Povestea romantica dintre o infirmiera germana si un pilot britanic o veti afla urmarind pelicula. Totusi, nu este un film de dragoste, ci un film de 3 ore cu imagini dure de razboi. 

Regia: Roland Suso Richter. In rolurile principale: Felicitas Woll si John Light. Nota IMDB: 6,6.

Unde voiam sa ajung? In timpul bombardamentelor din februarie 1945 s-a pierdut cea mai mare parte a operei lui Tomaso Albinoni, documentele fiind adapostite de Biblioteca de stat din Dresda.
Faimoasa piesa Adagio in sol minor de Albinoni este de fapt o reconstituire realizata de compozitorul si muzicologul Remo Giazotto dupa un fragment descoperit sub ruinele Bibliotecii de stat din Dresda.

In plus, astazi, 17 ianuarie, se implinesc 264 de ani de la moartea lui Albinoni….

Va invit sa ascultam celebrul Adagio….