Walk the line (2005)… un film despre o viata dusa pana la limitele periculoase


Walk the line (2005)… un film despre vise, despre prabusiri si impliniri, despre viata unui om care si-a urmat destinul, chiar daca de multe ori si-a pus piedica de unul singur.

 

Walk the line

Walk the line este povestea lui Johnny Cash, omul care si-a pus amprenta in muzica country. In rolurile principale: Joaquin PhoenixReese Witherspoon. Impreuna cu regizorul James Mangold, cei doi au reusit un film care  castigat un Oscar si trei Globuri de Aur. Filmul este o adaptare dupa cartile autobiografice “Man in Black” si “Cash: The Autobiography”.

Joaquin Phoenix reuseste sa faca un rol exceptional, jucand un barbat care se afla intr-o permanenta lupta cu demonii sai, din afara si dinauntru. Fricile si ironiile celor din jur il doboara, dar se ridica si isi continua drumul. Chitara si scena sunt viata sa. Pentru asta sacrifica orice altceva. Trece prin perioade in care pare ca se ingroapa singur, dar are noroc sa fie langa el June Carter, singura femeie care l-a inteles si sustinut. Sincer sa fiu, nu am crezut ca “blonda de la drept”, Reese Witherspoon, va reusi sa faca un astfel de rol. Si totusi… A luat Oscarul pentru acest rol.

Cariera lui Johnny Cash incepe in 1955, cand renunta sa mai fie vanzator de electrocasnice, si isi urmeaza visul. Totul culmineaza cu celebrul spectacol sustinut la inchisoarea Folsom in 1968.

In acelasi timp, Johnny Cash lupta si pentru iubirea lui June… care in cele din urma ii va deveni sotie pentru mai bine de 30 de ani.

De ce amintesc astazi de acest film? Pentru ca e 12 septembrie si pentru ca in aceeasi zi, in 2003, Johnny Cash ne parasea… la 4 luni dupa ce June Carter se stinsese si ea. Aveau 71 de ani…

 

Advertisements

Doctor Zhivago (1965) – razboi si dragoste cu Omar Shariff (RIP)


Doctor Zhivago (1965) – un film cu 5 premii Oscar din 10 nominalizari, 5 Globuri de aur din 6 nominalizari, in regia lui David Lean, dupa romanul cu acelasi nume al lui Boris Pasternak.

In rolurile principale: Omar Sharif si Julie Christie.

Dr. Jivago (1965)

 

Din pacate, astazi, 10 iulie 2015, Omar Shariff a decedat, la varsta de 83 de ani, intr-un spital din Cairo.

 

Pe scurt este vorba de drama a doi indragostiti in perioada Primului Razboi Mondial, al Revolutiei bolsevice si a Razboiului Civil rus: dr. Jivago (O. Shariff) si profesoara Lara (J. Christie). Pe fondul unei critici aduse situatiei din Rusia, povestea de dragoste dintre doi oameni maturi, cu impliniri si piedici, este firul rosu care il captiveaza pe privitor. In ciuda evenimentele istorice dure, destinul celor doi se impleteste intr-o cautare continua. Razboi si dragoste…. sau dragoste si razboi.

Regizorul suprinde cu emotie si acuratete pe pelicula imagini si sentimente cu un talent rar intalnit in creatiile cinematografice.  Coloana sonora asigurata de  Maurice Jarre a devenit aproape o capodopera a muzicii de film.

Peste 3 ore de film care nu te plictisesc.

Alaturi de cei doi actori din rolurile principale, joaca si Geraldine Chaplin, Rod Steiger, Alec Guinness sau Tom Courtenay.

Regizorul David Lean mai are in portofoliu cateva productii uriase: „Lawrence of Arabia”, „Brief Encounter”, „Great Expectations” si „The Bridge on the River Kwai”.

Multumim Omar Shariff pentru acest rol si Rest in Peace…

 

Like Crazy (2011) – un film recomandat adolescentilor


Like Crazy (2011)  – o drama cu Anton Yelchin, Felicity Jones si … cred ca e corect s-o amintim pe Jennifer Lawrence, in regia lui Drake Doremus.

Like Crazy (2011)

Un film pentru adolescenti si pentru tinerii indragostiti care cauta sa inteleaga mecanismele dupa care functioneaza aceasta lume. El, un tanar american, iar ea, o tanara londoneza, se iubesc dar sunt despartiti de absenta unei vize. Regizorul incearca sa prezinte viata, emotiile, trairile, fricile prin care trec cei doi. Finalul nu are nimic spectaculos tocmai pentru ca este sec, la fel ca in viata. Pentru adulti, filmul s-ar putea sa nu transmita nici  un fel de emotii si ar putea parea chiar plictisitor.

Am ales sa spun cateva cuvinte despre acest fim dintr-un singur motiv: a fost filmat cu un aparat foto Canon 7D, destul de bine montat, si a luat obtinut cateva premii la festivaluri mai putin cunoscute in Europa.

Un bulgăre de humă (1989) – un film omagiu la 100 de ani de la cel mai îndoliat an al literaturii române


Un bulgăre de humă (1989), cred ca este un film omagiu la 100 de ani de la cel mai îndoliat an al literaturii române, anul in care au plecat de aici Mihai Eminescu (15 iunie 1889), Veronica Micle (3 august 1889) si Ion Creanga (31 decembrie 1889).

Un bulgare de huma (1989)

Regia – Nicolae Margineanu, pe un scenariu semnat de scriitorulo iesean Mircea Radu Iacoban.

In rolurile principale: Adrian Pintea (Eminescu), Dorel Vişan (Creanga) si Maria Ploae (Veronica).

Un film despre o prietenie care a devenit MIT si o iubire care a devenit SIMBOL.

Iata cateva amintiri ale regizorului Nicolae Margineanu despre momentele realizarii acestui film, publicate in Jurnalul National in 2009:

“Toţi trei erau, dar mai ales Adrian Pintea era destul de inhibat de personajul pe care trebuia să-l interpreteze. Cred că am stricat somnul celor adormiţi. Mă refer la Mihai Eminescu, la Veronica Micle şi la Creangă. Câte lumânări am aprins atunci… Şi câte rugăciuni am spus atunci pentru ei, pentru că îi simţeam foarte aproape. La început, nu ştiu din ce motive, nu ne prea ieşeau filmările. Ceva nu se lega. M-am rugat la Dumnezeu să-mi dea un semn, şi, într-un final, mi l-a trimis acel semn. Unul dintre actori, care juca în rolul unui călugăr, întorcându-se de la Oradea, mi-a adus din partea unei doamne care auzise că realizăm acest film, o carte de vizită de-a lui Eminescu. Atunci am simţit ceva… Nu sunt chiar atât de superstiţios, dar de data asta am simţit că lucrul a început să meargă mai bine. Cred că am primit mai mult curaj. Cartea de vizită o am şi acum. Probabil am s-o predau la muzeu…”

 

Cititi tot textul: Un bulgare de huma

Dramele adolescentilor: nimeni nu e singur – o carte care trebuie citită de părinți, educatori și… adolescenti


 

Dramele adolescentilorȘ nimeni nu e singur,  de George Mihaita

Nu am facut parte din generatia SALUT, generatia adolescentilor de dupa 1990. Nu aveam cum. Eu am facut parte din generatia Liceenilor (filmul, daca va amintiti). Am intrat, la inceputul lunii mai, in posesia unei carti tulburatoare: “Dramele adolecentilor: nimeni nu e singur”, aparuta la editura CD Press in 2002. Un volum ingrijit de George Mihaita, cel care timp de 10 ani a raspuns scrisorilor trimise de adolescenti revistei SALUT.

Dupa cum spune jurnalistul Ion Cristoiu in prefata ”George Mihaita a tinut locul la mii de tati”.

”Prin specificul varstei, adolecentii nu stiu sa minta. Sau, nu stiu sa minta atat de bine ca adultii. Confesiunile lor surprind, asadar, prin maxima sinceritate. Ei n-au ajuns inca la intelepiunea varstnicilor, o intelepciune care e, de cele mai multe ori, stiinta de a te piti pe dupa cuvinte” scrie Ion Cristoiu.

Cred ca este o carte care trebuie citită de părinți, de educatori și…. chiar de tinerii aflați la vârsta marilor transformări. E o carte ca vă va pune pe gânduri…

Cititi o parere despre aceasta carte pe blogul meu de pe site-ul revistei TIMPUL.